”O tragedie americană” (comentariu)

Mi-am zis că îndată ce voi finisa de citit romanul, îmi voi expune numaidecât părerea. Astăzi am întors ultima pagină și cu tristețe am citit acel ”sfârșit” care întotdeauna conturează prăpastia dintre noi și acea poveste cu care am trăit perioada în care țineam cartea în mână, acea istorie care se sfârșește și, odată cu ea, revenim în realitatea noastră plină de griji, probleme, necesități, gânduri, tristeți, veselii…
 Theodore Dreiser a reușit în romanul său, ”O tragedie americană”, să  redea situația complexă a unui tânăr crescut în sărăcie și lipsuri (Clyde  Griffiths) în familia unor misionari religioși, care odată crescut, și-a dorit  cu ardoare să treacă într-o nouă clasă socială, aspirație care, de fapt, i-a  fost fatală. Destul de monoton la început, romanul totuși atrage prin  ceva, ceva ce nu poți explica, dar care nu te lasă să-l abandonezi. Pe măsura derulării întâmplărilor atrage tot mai mult și te ține în captivitate până când nu-l sfârșești de citit…
Toate evenimentele sunt în jurul personajului principal, Clyde: începuturile manifestărilor personalității sale, obținerea primului loc de muncă, apariția primilor prieteni, prima dragoste sau pasiune, accidentul în care a fost implicat și din cauza căruia a fost nevoit să fugă de la părinți, din Kansas City, ca să nu se mai întoarcă niciodată acasă. Urmează apoi viața sa rebelă la Chicago, până când ajunge la Lycurgus…

O cunoaște pe Roberta Alden, de care se îndrăgostește și trăiește, cred, primele clipe fericite în viața sa – are o iubită, are un loc de muncă la fabrica unchiului său, unde ocupă un post bun, dar care nu-i permite să întrețină o relație cu o subalternă cum era Roberta și pe care trebuia să o țină în taină. Pășește în lumea păcatului cu această fată, ceea ce era condamnat moralicește de societatea vremii lor. Ca urmare Roberta rămâne însărcinată și ajunge în starea de a-l impune pe tânăr s-o ia de soție…
Urmează apoi dragostea pătimașă pentru Sondra Finchly, sentimente care au trezit în el ardoarea necontenită de a face parte din lumea bogată din Lycurgus, lume în care l-a atras însăși ”bogata și frumoasa Sondra”, după cum o descrie chiar el. Aceste sentimente i-au șters dragostea pentru Roberta și l-au determinat să facă un pas care l-a dus la pierzanie… a pus la cale un plan bun, după părerea sa ca să o înece pe Roberta. A dus-o la un lac sub pretextul că vrea să-i vorbească, s-au îndepărtat de mal înspre seară, când se gândea că se va întuneca și nimeni nu-i va fi martor. La un moment dat a răsturnat luntrea și s-au scufundat amândoi. Clyde însă a înotat spre celălalt mal și a fugit prin pădure, în timp ce Roberta îi striga ajutor. Poate că i-ar fi reușit monstruosul plan ca să scape basma curată, doar că prin pădure l-au zărit niște locuitori ai regiunii care apoi au depus mărturii împotriva lui Clyde la proces – l-au recunoscut că era tânărul care fugea dinspre lac în seara tragicului accident, cțns s-a înecat o tânără însărcinată.
Un rol de bază în roman îl are și procurorul Mason, care a adus un mare aport în condamnarea lui Clyde. Un bun exemplu pentru viitorii anchetatori.
Partea a doua a romanului e dedicată procesului de judecată la care este supus Clyde și luptei sale interioare: este sau nu vinovat de moartea fostei sale iubite, cu toate că din roman aflăm de planul său premeditat, care la momentul decisiv îi joacă festa, dar care totuși se sfârșește așa cum și-a dorit el, numai ca să-i fie liberă calea spre fericirea la care spera – la bogăție, statut social și Sondra, dar își dă seama apoi că au fost vise deșarte și inutile. Abia în închisoare își dă seama de acest fapt, iar bogăția și locul în societate nu-i mai sunt atât de importante, și-ar dori mai degrabă să plece undeva departe, să uite de tot chinul prin care trece, de lupta cu sine însuși, de durerea gândului că moartea se apropie…
Scrierea lui Dreiser conține o nuanță pronunțată de religiozitate, face dese trimiteri la Dumnezeu și personajele sale sunt credicioase și cu moralitate. Cu exepția lui Mason, care și-a dorit cu toată puterea să-l ducă în scaunul electric pe tânărul ucigaș, cu trăsături fine ca de copil.
Tragedia acestui roman este, pe lângă moartea unei biete copile, tragedia pierderii speranței și ruinarea viselor unui tânăr destul de ambițios cu o dorință de a se afirma în viață, care nu sfârșește decât la o vârstă fragedă (de vreo 23 de ani), cu un păcat de nedescris pe inimă (moartea unei fete ce-i purta copilul), cu ura întregii societăți, o mamă îndurerată nespus de mult și cu imposibilitatea de a mai schimba ceva în viața sa… Acesta este punctul meu de vedere și impresiile mele despre acest roman. E minunat, captivant și… trist. Sfârșitul este zguduitor, autorul găsește niște cuvinte tulburătoare pentru a descrie ultimul capitol. Merită a fi citit. Ca să vă imaginați tabloul cestei tragedii și cu ce se sfârșește, citiți-l și veți vedea…
 Există și filmul ”American tragedy”, turnat de Marionas Gedris în    Letonia (1981), după romanul lui T. Dreiser. Pare a fi bun. Am să-l vizionez numaidecât.

Advertisements

2 thoughts on “”O tragedie americană” (comentariu)

  1. Eu ti-as recomanda si filmul „A Place in The Sun” (1951), cu Montgomery Clift, Elizabeth Taylor si Shelley Winters, care are la baza acest roman – mai precis, o piesă de teatru bazata pe romanul lui Dreiser.
    Chiar daca filmul A Place in The Sun nu e o ecranizare cu acuratete, este considerat una dintre capodoperele cinematografiei.
    Chiar acum ma apuc sa scriu despre el… sper ca cel tarziu maine sa fie gata.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s