Gânduri…

Se întâmplă în viață că întâlnim unele persoane care ne rămân în memorie cu ceva… Așa e și la mine… Am avut ocazia de mai multe ori să întâlnesc oameni, cu care niciodată nu m-aș fi gândit că mă voi împrieteni, o prietenie care apare din senin, ca furtuna după cerul însorit; sunt oameni de care mă atașez, pe care îi admir sau pe care pur și simplu îmi face mare plăcere să-i cunosc… Dar mă despart de acești oameni, poate că n-am să-i mai văd niciodată și le mai văd doar pozele pe Facebook. Ne despart timpurile, depărtarea, dar rămâne amintirea că am vorbit cândva despre ceva interesant și am râs cu gust, că mi-a dat un sfat prietensc sau că a fost mult mai receptiv la apelul meu decât un prieten din copilărie. Poate că și amintirile se șterg, dacă trece prea mult timp, poate peste două vieți, dar poate că se păstrează în memorie o veșnicie, nu știu, voi vedea… Cert e că îi cunosc și cine știe dacă am să-i mai văd?…asta mă întristează. Mă întristează despărțirea, e cel mai trist lucru… Avem noroc de internet, cel care ne mai unește, deși uneori nu ajută la nimic. Rămâne să le urez, celora pe care nu-i mai văd, sănătate și numai bine…
Drum bun, Josh…

Advertisements

Culmea amabilității

Daca v-ați întrebat vreodată unde se află culmea amabilității pe Pământ, vă invit la bancă, acolo e!
M-am dus azi la Banca Comercială Română (BCR) ca să-mi ridic banii de pe cont și să închid contul căci nu am nevoie de serviciile lor și nici plăcerea să discut cu acele minunății de femei care lucrează acolo, de o amabilitate rar întâlnită, ca în oricare alt loc public din Moldova, de altfel: bănci, poștă, marketuri, piață etc.
M-am salutat și i-am zis uneia dintre ele că vreau să-mi închid contul și să-mi iau banii de pe cont. Îmi cere buletinul de identitate, i-l dau și-mi zice: ”completați cererea”, după care ”s-a făcut”. Și-apoi se trezește și-mi zice: ”aa da tu ai bani pe cont??” Și se răstește la mine că de ce nu i-am spus?? Eu – perplexă: cum adică      n-am  spus? Și încă și vorbește grosolan!! M-a enervat la culme când îmi zice: ”și eu acuma ce să fac? Banii ai să ți-i iai peste o lună!” Cum o lună?? Eu am nevoie de ei acum, de asta am și venit! ”Și ce să fac, a trebuit să spui!” Zice ”hai, gata, închidem tema!”… Am crezut că o iau de gât dacă nu eram în loc public… În primul rând eu sunt clientul… ea pare-se a uitat… Eu sunt ”vinovată” ca ea e oarbă și nu se uită în calculator normal, ăsta-i adevărul!”
Ce să zic… cred că dacă aș fi întrebat-o și ar fi acceptat să răspundă unde a învățat de-i ”AS” în finanțe și bănci, cred că ar fi spus mândră : ”la ASEM”…
BCR-ul a greșit lucrătorii…