Între două părți

Stau azi la stație și aștept microbuzul, ca de obicei. Lângă mine stă un om, nu prea bine îmbrăcat, de la care aducea a băutură, roșu la față și cu niște genți pline de nu știu ce. Se apropie de mine și mă roagă să-i opresc microbuzul 180 și să-i deschid ușa pentru că vede rău și mai și are probleme cu o mână. Zic – nici o problemă. Vine transportul, eu îl opresc, mă urc și omul – din urma mea, la care șoferul prinsea răcni să coboare că-i pute și că nici nu vrea să-l vadă prin mașina lui. Mi-am zis atunci: măi, da cum o fi, are dreptul și omul ăsta să urce, dacă tot achită taxa, dar pe de altă parte…într-adevăr miroase urât, păi dacă nu se spală… Chiar atât de greu e să te speli, să îngrijești de tine?
Omul a coborât, i-a urat șoferului “cu bine” și a închis ușa și noi cu toții am pornit mai departe…Am asistat la această scenă și mi-am zis că mă aflu, ca mulți alții, între două părți, care nici una nu are dreptate, dar n-am zis nici un cuvânt.

Advertisements