Jaf la mănăstire

Comentariu de presă

Trei hoți au intrat, cu câteva nopți în urmă, în Mănăstirea de pe strada Ciuflea și au furat 300 de mii de lei și două pistoale, care aparțin unui slujitor al locașului sfânt, așa spun știrile de la Publika Tv și Pro TV, dar așa și nu apare o explicație certă ale cui sunt armele și ce caută ele în mănăstire? Jurnaliștii de la Pro TV spun ca una din arme pare a fi a preotului Roșca de la mănăstire și încă mai dau o frază că „Mitropolia Moldovei a declarat că nu încurajează preoții să dețină arme”. Cum adică să dețină arme într-un lăcaș sfânt? Doar arma e cea care ia viața unui om, iar una din cele 10 porunci ale lui Dumnezeu e să nu ucuizi. Și armele dacă sunt destinate omuciderii? Cum poate fi tolerată păstrarea lor în mănăstire? Mister. Până și Şeful Serviciului de Presă al Comisariatului General de Poliţie, Adrian Jovmir, a refuzat să stipuleze exact în posesia cui erau pistoalele, motivând că nu cunoaşte detaliile. Acesta a precizat doar că erau deţinute legal. Și dacă sunt deținute legal, nu se vorbește nimic despre licența și deținătorul oficial al armelor. Preoții nu au fost de găsit pentru a comenta, așa spun știrile, dar fiecare își dă seama că armele sunt destinate apărării bunurilor bisericii, a aurului de la icoane și a celor 300 de mii de lei care erau în seif în biserică. De unde  s-au luat atâția bani în lăcașul lui D-zeu? Aceasta e deja o altă întrebare la care jurnaliștii nu au găsit răspuns. E dubios faptul că ambele posturi tv vorbesc despre preoții care nu au vrut să discute cu jurnaliștii pe marginea acestui fapt și că n-au putut răspunde la întrebările despre proveniența acestor bani și nici preotul Roșca nu a răspuns la telefon. Continue reading “Jaf la mănăstire”

Urmări sovietice

Am impresia că dacă avem nevoie (noi, tinerii) să mai vedem rămășițe sovietice în țara noastră, trebuie să mergem la policlinică: aceeași orânduire – stai în rând ore în șir chiar dacă te simți foarte rău și intri numai când medicul îți permite, că poate are de băut un ciai; aceeași pereți, de pe care cade tencuiala; același miros de clor; aceleași halate; dar cel mai important – toate discuțiile și văicărelile în limba rusă, de parcă nici nu eram azi în Moldova când am intrat în Dispensarul de Cardiologie de la Malina Mică. Birocrație fără margini: – „mă doare inima, am nevoie de o consultație” – „aveți îndreptare? nu aveți? atunci ieșiți! Dacă doriți, mergeți jos la registratură și rezolvați problema acolo!”
Aveam impresia că văd o scenă dintr-un film pe care le difuzau posturile tv când eram mică, dintre filmele sovietice. Nu zic, au ele farmecul lor, acele filme, dar să vezi o realitate ca o scenă de film vechi…trist..Și mai aud pe lângă toate o femeie discutând cu o bătrânică: Continue reading “Urmări sovietice”