Și iar trecem pe aceleași străzi…

Timpul , cel mai puternic adversar și cel care ne joacă feste oricând. Soarta – cea care își bate joc de noi așa cum poate, până ne vede la pământ, dar care și ne alintă… Amintirile – cele care nu au nici o explicație „de ce nu se spulberă”…
trecand pe langa strada hajdeuAzi – o zi cu soare, deși ger. Merg pe stradă grăbită cu mii de gânduri în cap și la un moment dat zâmbesc –
amintirile m-au aruncat în trecut. Privesc de-a lungul străzii care cândva imi producea acel tremur de inimă și licărire în ochi, care odată îmi trezea speranța că poate am să-l văd..și zâmbesc, îmi amintec cât de micuță și naivă eram și așa e fiecare fetiță. Fiecare se îndrăgostește, iubește și suferă. Și asta nu se poate de evitat.
Și semaforul parcă contribuie la evadarea mea în trecut: stă roșu  și îmi dă câteva clipe să mă uit lung și cu zâmbet dea lungul  străzii, iar dacă în căști mai auzi întâmplător și cântecul care  odată îți trezea furnici prin tot corpul, rămâi perplex și îți  amintești cu drag de ceea ce cândva ți se părea adâncul în care  cazi și întunericul care te cuprinde. Îmi veneau de undeva, din  adâncurile memoriei fel de fel de cuvinte, întâmplări legate de  acest om, de acest chip, de această ființă; veneau în memorie  cuvinte care atunci, demult, aveau o tangență cu această stradă,  această denumire care răsuna în creerul meu ca un verdict despre el, ca o trimitere directă spre numele lui, când cei care pomeneau despre ea într-o singură frază din dialog, idee nu aveau cât mă emoționau! Dar timpul trece și acum n-au rămas decât amintirile, copilărești și naive, dar care trezesc zâmbetul din cele mai adânci locuri ale sufletului, un zâmbet sincer, pentru că îți zâmbești sie însuți, pentru că știi că ai trăit, ai iubit și acești oameni nu trec pur și simplu prin viața ta. Ei te marchează.
Azi…totul trezește amintiri plăcute. Azi răspunsul la acel „de ce?” este clar; acele așteptări și speranțe s-au spulberat; acele sentimente au rămas undeva ascunse în mărăcinile timpului și nu a rămas decât acel drag de om care mai trăiește în suflet și care înțelegi că va rămâne acolo mereu.
Azi am zâmbit… pentru că am trecut pe lângă Hîjdeu…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s