Lhasa – orașul lui Dalai Lama sau ”Șapte ani în Tibet”

Lhasa-Palatul-Potala-Tibet
Palatul Potala, Lhasa, Tibet

Toate visele noastre încep din tinerețe…

heinrich harrer
Heinrich Harrer în 1938

Lhasa, orașul interzis, este capitala Regiunii Autonome Tibet, con-trolată de China încă din 1750. Era orașul de rezidență al lui Dalai Lama în anii ’40 al secolului trecut. Era “orașul aurit”, din cauza acoperișurilor din material lucios auriu care la apus sau la răsărit dadeau impresia că ar fi din aur. Era orașul unde toată
lumea se închină când din Palatul Potala iese micul rege al tibetanilor, Dalai Lama, pentru a-și saluta semenii; orașul unde toată lumea umblă îmbrăcată la fel, și vara, și iarna, iar trecerea sezonieră și vestimentară de la un anotimp la altul se face cu mare pompă și doar din ziua prestabilită de monahii-funcționari; unde Anul Nou se sărbătorește câte o săptămână întreagă în luna martie; unde funcționari nu sunt mai mulți de 350 și toți de proveniență nobilă; unde populația nu cunoaște spitalele și medicina, iar femeile nasc acasă primind rodurile una de la alta; unde în semn de mare respect pentru cei mai de vază oameni ai Tibetului se dăruiesc eșarfe albe de mătase; unde femeile își pun tot aurul pe ele în semn de bogăție și în conformitate cu rangurile bărbaților lor; unde micul Dalai Lama iese în grădina de vară acompaniat cu mare pompă și alai, printr-un proces spectacolar pe care îl așteaptă fiecare tibetan. Cel puțin așa ne descrie acest oraș Heinrich Harrer, alpinistul, esploratorul și scriitorul austriac, în romanul său Șapte ani în Tibet.

Peter_Aufschnaiter
Peter Aufschnaiter

H. Harrer a plecat într-o expediție  în Nepal în 1939, înainte de războiul mondial care urma să se declanșeze peste puțin timp. Astfel, alpinistul împreună cu camarazii săi au ajuns într-o închisoare – un fel de lagăr de concentrare în India unde au fost întemnițați împreună cu alți europeni care se găseau în acea perioadă în Asia și împreună cu Peter Aufschnaiter, cu care a ajuns până în Tibet. Harrer a încercat de câteva ori să evadeze din închisoare și i-a reușit să ajungă în Tibet doar în 1943.

Scriitorul Heinrich Harrer
Scriitorul Heinrich Harrer

Șapte ani în Tibet e un roman extra-ordinar, în care scriitorul descrie amănunțit toate peripețiile lor din momentul în care au evadat din închisoarea din India și până când au ajuns în mult visatul “oraș al libertății”, cum credeau ei, Lhasa, capitala Tibetului. E un roman bazat pe fapte reale, mai bine zis pe jurnalul de călătorie al lui Harrer și Aufschnaiter pe care îl completau mereu în călătoria lor, cei doi. După un drum parcurs anevoios, de circa 2000 km pe timp de iarnă prin munți, sub înghețuri și ninsori, fără hrană și uneori fără apă, cei doi alpiniști au ajuns în sfârșit la Lhasa în 1944, chiar dacă urmau să fie expulzați din nou spre India în 1946, unde prietenii lor încă mai erau încarcerați, chiar dacă războiul de mult era sfârșit. Aventurile din roman atrag mult cititorul și îl fac să evadeze în acea lume de pe munții Tibetului, unde retrăiește alături de protagoniști toate peripețiile lor. E știut faptul că în baza acestui roman a fost ecranizat, în 1997, faimosul Seven years in Tibet, cu Brad Pitt în rolul principal. 

Lecturi frumoase cititorilor, iar impresiile mele despre acest roman le voi scrie într-o altă postare. 😉

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s