Cele mai bune idei despre viață din “Living, Loving and Learning” – L. Buscaglia

Living Loving and Learning - Vivere Amare Capirsi - Leo BuscagliaÎn unul din articolele anterioare am promis că am să revin cu niște lecții pentru viață de la renumitul scriitor și profesor Leo Buscaglia. A scris cărți excepționale în care vorbește despre iubire, despre iubirea și respectul în primul rând față de sine însuți, față de cei din jur, față de natură, de lume. Cărțile lui sunt în stare să schimbe viziunea despre viață a multor persoane, reprezentând (precum “Living Loving and Learning“) un conglomerat de monologuri pe care scriitorul le scria și le vorbea în timpul lecțiilor sale publice la diferite școli, universități, adunări și chiar la tv, atunci când era în viață, și care au fost publicate ceva mai târziu. Eu am citit cartea în limba italiană (“Vivere, Amare, Capirsi“, în română ar fi ceva de genul “Trăiește, Iubește, Cunoaște”), pentru că în română, din cercetările mele online, am înțeles că nu este tradusă. Păcat, vorbitorii de limbă română pierd multe lucruri. Și păcat că asemenea literatură nu se studiază la școali și universități – ar contribui mult la dezvoltarea eului lăuntric și al personalității tinerilor.
Mi-am selectat deci niște idei care mi-au plăcut foarte mult și am decis să le traduc și să le împărtășesc celor dragi, prietenilor mei și cititorilor acestui blog, idei, cum spune o amică, extraordinare!

Așadar autorul vorbește mult despre iubire:

Iubire – ceva fără margini. A o învăța nu înseamnă să vreau să te transform în imaginea mea, ci să vreau să te reconduc spre tine însuți, spre ceea ce ești, spre unicitatea ta, spre frumusețea ta originară.

Cel mai important lucru al unei persoane bogate în iubire este dragostea acesteia față de sine însăși.

Cred că al doilea lucru important al unei ființe bogate în iubire e a se elibera de etichete.

…Un individ bogat în iubire e spontan…aș vrea să vă văd revenind la spontaneitatea inițială a unui copil care spunea tot ce simțea…să reveniți spre a vă privi unul pe altul.

Individul bogat în iubire nu a uitat propriile exigențe…să mănânce bine; să meargă la medic când se simte rău; să realizeze ceva; să savoreze lumea… dar am uitat cu toții să ne privim unul pe altul: nu ne privim, nu ne ascultăm, nu ne atingem…  

Cine e într-adevăr e bogat în iubire înțelege că unica realitate e prezentul.

E foarte greu să definești dragostea, pentru că e un concept imens de vast…A defini dragostea, ar însemna să-i conferi limite.

Buscaglia vorbește mult și despre a fi tu însuți, mereu:

Fiecare din voi ar putea crea un nou sine însuși. Dacă nu vă place mediul în care trăiți,  anulați-l și creați-vă unul nou. Dacă nu vă plac personajele cu care vă confruntați, eliberați-vă de ele și luați-o de la capăt cu altele. Dar trebuie s-o faceți doar voi, nimeni altul.

Dacă vreți să râdeți așa încât să vă aruncați la podele și să luați la bătut covorul, faceți-o…
“Nu vă înfuriați!” – țineți totul înăuntru și veți ajunge la o clinică de boli mentale!…

De ce un învățător nu-și permite să râdă de gluma unui elev în fața tuturor copiilor, dar râde pe urmă?

Dacă vă simțiți fericiți, spuneți-o lumii… Râdeți! Plângeți! Ar mai fi un lucru: bărbații nu plâng niciodată. Cine-a spus-o?! Eu plâng câte puțin pentru toate.

Trebuie să fiți adevărați, voi înșivă…Cel mai greu lucru pe pământ e să te prefaci că ești divers de ceea ce ești în realitate.

Cel mai ușor lucru pe pământ e să fii tu însuți.

Pentru a vă găsi pe voi înșivă, trebuie să vă pierdeți pe voi înșivă.

Și despre relații:

De ce suntem atât de înstrăinați încât nimeni nu te mai privește, nimeni nu te atinge, nimeni nu te mai recunoaște în mediul înconjurător?

Noi credem că a fi adult semnifică să fii independent și să nu ai nevoie de nimeni. De aceea murim cu toții de singurătate.

“Tu” rămâi același “Tu” și “Eu” rămân același “Eu”. Nu vom dispărea niciodată, dar dezvoltăm acel “Noi” împreună: acesta e legătura dintre noi. Vai de cei care se dăruiesc în totalitate unul altuia. Veți fi pierduți pentru totdeauna. Rămâneți voi înșivă… Și dacă din întâmplare acel anumit “Noi” se risipește… mai aveți un “Eu”…  

În relații arătați tot ce simțiți. Dacă vreți să plângeți, plângeți! Când vreți să râdeți, râdeți! Țipați când aveți nevoie să țipați.
…Nu așteptați un moment potrivit pentru a comunica sentimentele voastre… Unul din factorii cei mai distructivi într-o relație și o intimitate e incapacitatea noastră de a exprima tot ce simțim la moment.

Nu priviți peste umerii cuiva. Priviți-i în ochi. Nu le vorbiți copiilor voștri,… vorbiți cu ei. Nu faceși dragoste cu un corp, faceți dragoste cu o persoană. Și faceți-o acum. Pentru că acest moment nu va dura o eternitate.

Vorbește despre promisiuni care ar trebui fiecare să și le ofere:

…Promit mie însumi că nu voi tenta să rezolv toate problemele o dată din viața mea.

În fiecare zi voi căuta să învăț ceva nou despre mine și despre voi, și despre lumea în care trăiesc, pentru a putea continua să experimentez lucrurile ca și cum ar fi abia apărute în lume.

În fiecare zi voi încerca să fiu mai conștient de lucrurile frumoase care sunt pe pământul nostru.

…Mă voi dedica procesului de a fi un individ plin de iubire…

Niște lecții pentru viață:

A fost un cutremur puternic în San Francisco. Cutremurul ne-a învățat non-valoarea lucrurilor, ne-a arătat încă o dată că lucrurile erau absurde, că ne aveam doar pe noi înșine.

Omul e o ființă incredibilă… A creat timpul, apoi s-a lăsat dominat de timp… Ne uităm mereu la ceas. – Creăm timpul și apoi devenim sclavii lui.
Creăm și cuvintele, iar cuvintele ar trebui să ne elibereze, ar trebui să ne permită să comunicăm. Dar cuvintele devin niște cutii și saci în care rămânem blocați.

În loc de a spune mereu ”nu se face așa”, ”niciodată”, ”nu se poate”, ”nu”, ”imposibil”; folosiți mai des ”da”: ”da – minunăției”, ”da – bucuriei, veseliei”, ”da – disperării”, ”mereu”, ”posibil”, ”vreau”, ”pot” etc. Și atunci lucrurile se vor schimba.

Puteți găsi bucuria, dacă vreți, sau disperarea… oriunde ați privi.

Toți folosesc ochii pentru a vedea tot ce e esențial, iar ochiul e organul cel mai inexact, incoerent și cel mai condiționat de prejudecări din tot corpul nostru.

…Cel mai important lucru e bucuria propriei meserii. E foarte trist să faci o meserie fără s-o iubești…

Noi credem că tot ce se poate găsi e afară, la lumină, unde e mai ușor de căutat. În schimb unicele soluții pentru noi sunt înăuntrul nostru!

Cunoștințele nu sunt înțelepciune! Înțelepciunea e aplicarea în practică a cunoștințelor și a faptelor. Înțelepciunea înseamnă a realiza că nu cunoști nimic.

Nu puteți da nimănui în astă lume ceea ce nu aveți, deaceea trebuie să fă străduiți să aveți.

Știți…nu știți niciodată, dacă nu încercați.

Să nu aveți frică de eșec! Nu puteți câștiga mereu!

Riscul cel mai mare în viață e a nu risca nimic.

Sunt multe căi în viață. A voastră, la fel ca și a mea, e vrednică atâta timp cât duce spre bine, spre bunătate, spre frumusețe, spre progres și nu spre ruinare.

Aș încheia cu cea mai simplă definiție a iubirii pe care am citit-o vreodată, atât de simplă și plină de sens:

…Dacă ar trebui să definiți iubirea, unicul cuvânt suficient de mare pentru a o conține în întregime ar fi ”viața”.

Dar mult mi multe ați învăța pentru voi înșivă dacă ați citi chiar cartea, acest nesecat izvor al ideilor pentru viață!
Traducere: S.O.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s