Când citești un roman, dar nu ai ce spune despre el: „Procesul” de Franz Kafka

Nu zic, poate că nu am atins maturiatea intelectuală cuvenită pentru a înțelege acest roman. Dar poate că și Kafka l-a scris într-un mod puțin accesibil pentru mințile muritorilor de rând.

Ca să faci o descriere a romanului ai nevoie de o linie de subiect închegată și niște personaje pe care să le memorezi. Eu din cele aproape 300 de pagini nu am găsit nici una și nici alta.

Procesul - Franz Kafka

Se știe că Franz Kafka (1883 – 1924) este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori ai secolului XX și că a exercitat o mare influență asupra literaturii postbelice. Despre el am învățat și la școală, și întotdeauna am zis că numaidecât am să citesc acest roman, la îndemnul profesoarei mele de limba română din liceu. Kafka născut la Praga, într-o familie de evrei, a absolvit facultatea de drept, iar după obținerea doctoratului a lucrat un an la un tribunal, apoi s-a angajat la firma de asigurări Allgemeinen. Poate că istoria romanului reflectă viața lui, paragonând activitatea personajului său, care lucra ca procurist la o bancă (despre care nu se specifică nimic), cu munca sa la compania de asigurări despre care aflăm din biografie. Recenziile susțin că Kafka reflectă în romanul său tot grotescul realității vremurilor sale, iar toate informațiile despre justiție utilizate în roman le cunoaște din axperiența sa ca lucrător la tribunal. Kafka a scris 3 romane pe care nu le-a finalizat niciodată, găsim de altfle și în Procesul paragrafe adăugate la sfârșitul cărții, rupte parcă din context. După moartea sa, la 40 de ani, a fost publicat romanul de către unul din prietenii autorului (în 1925), deși Kafka îi ceruse să ardă manuscrisele după moarte.

Romanul vorbește despre Josef K., al cărui nume deplin nu ne este dezvăluit nici la sfârșitul romanului, care a fost arestat cu o zi înainte de aniversarea sa de 30 de ani, de către 2 lucrători ai justiției, să le spunem, pentru că nici despre ei multe date nu ni se oferă. Astfel personajul principal care locuia la pensiunea Doamnei Grubach, al cărei nume este specificat, precum și cel ai vecinei lui, Domnișoara Bürstner, personaje întâlnite de alte câteva ori în roman, dar care așa și nu au nicio atribuție – cheie până la sfârșit. Acest Josef, procurist la o bancă, este arestat dar lăsat totuși în libertate. Urmează procesul acestuia care constă într-o continuă chibzuială cum să abordeze cazul ca să iasă învingător la ședința judecății, dar nu reprezintă nici o acțiune propriu-zisă a personajului în acest sens, cu excepția când unchiul lui Josef, Albert K. îi face cunoștință cu avocatul Huld, pe care îl va concedia mai târziu pentru inacțiune. Josef încearcă să-și facă cunoștințe pentru a ajunge la avocați de rang mai înalt ca să-l ajute la proces, dar fără mare succes. Mai apare în roman figura lui Leni, asistenta medicală a avocatului Huld, care îi devine amantă lui Josef (reflectând astfel poate propria viață amoroasă a lui Kafka, care a avut relații cu multe femei) și cea a lui Rudi Block, un client al avocatului, care reprezintă o victimă a sistemului judiciar și a avocatului, care de ani de zile nu-i mai rezolvă cazul. Un rol semnificativ aici îl are preotul care îi istorisește lui Josef pilda despre țăranul care a așteptat toată viața să ajungă la justiție, dar care a murit la ușa justiției fără să obțină vreodată permisiunea de a intra. Foarte sugestiv, pentru că, cred eu, Kafka a vrut astfel să exprime rolul justiției în societate și inaccesibilitatea oamenilor de rând către aceasta. Pe parcursul romanului așa și nu aflăm de ce este învinuit Josef și nici cum are loc procesul propriu-zis, dar aflăm că este condamnat la moarte și doi indivizi îl duc pe un cantier unde îl înjunghie cu un cuțit în inimă răsucindu-l, iar ultimele cuvinte ale lui K. sunt: ​​„Ca un câine! – simțind că rușinea îl va supraviețui”, a scris autorul.

Ce să zic, multe absurdități și nimic clar. Se zice că această părere e una superficială, și dacă am răscoli mai profund am găsi și un sens mult mai profund. Sensurile scrierilor lui Kafka sunt diverse și înglobate la un loc aici în Procesul, precum parabola despre țăran, precum explicația cum funcționează sistemul juridic, dar rămâne totuși de neînțeles pentru mine, spre deosebire de Metamorfoze, spre exemplu, în care am găsit mai ușor sensul lucrării. Poate din motiv că romanul este scris (sau poate că așa e traducerea) într-un limbaj academic, cu o formulare a frazelor prea încărcată care nu-ți permite să creezi acel filmuleț în mintea ta, precum suntem obișnuiți s-o facem când citim un roman. Nu are un mod cursiv de scriere care să-i permită cititorului să citească și totodată să-și imagineze derularea acțiunii, ca să-l memoreze și să-l poată nara, ceea ce nu s-a petrecut în cazul meu. Pentru mine cărțile sunt sacre, dar cu părere de rău aceasta m-a plictisit enorm. Poate că într-adevăr nu sunt pregătită intelectual pentru o asemeanea carte, dar n-aș recomanda-o cititorilor și prietenilor mei…

Aștept o părere a voastră, dragi cititori, poate că adăugați voi un gram de lumină în această lucrare. Până la o nouă lectură.

Advertisements

One thought on “Când citești un roman, dar nu ai ce spune despre el: „Procesul” de Franz Kafka

  1. Ca ai citit acest roman esti bravo, si ai avut curaj sa-l descrii, pentru o discutie ferbinte, sunt foarte multumit ca ai atita curaj dintr-un roman plictisitor sa-l descrii intr-o singura pagina si sa inteleg si eu ca sunt si carti scrise in limbaj academician mai dificile pentru noi toti, am sa incerc sa-l citesc!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s