Romeo și Julieta zilelor noastre: caz real

Această istorioară se bazează pe un caz real, recent întâmplat în împrejurimile vecine ale Chișinăului. Numele personajelor sunt omise din motive de confidențialitate, neschimbat însă rămâne faptul.

A fost nuntă frumoasă în sat…
#nuntaDe draga dimineață o mireasă frumoasă, dar nervoasă se pregătea, undeva la un capăt de oraș de sărbătoarea cea mare. Cu tot alaiul i-a venit mirele cu un buchet viu, frumos, dar costisitor pe care aceasta l-a comandat cu grijă ca să fie cel mai frumos buchet din lume! Cununia și ceremonia civilă au trecut ca prin vis, iar emoțiile atât de mari îi făcea pe mirii noștri să se simtă nici pe departe în apele lor, chiar dacă erau frumoși ca florile. Emoțiile i-au făcut să uite și mișcările primului dans împreună, dar și să se înțepe din când în când pe tot parcursul serii.

Sărbătoarea a avut loc în satul mirelui. Și în localul mirelui. Soacra mare, fostă primăriță în sat, „organizator și responsabil emerit” în arta organizării nunților a avut grijă ca sărbătoarea să se petreacă la cel mai înalt nivel al calității. Mâncare cu duiumul, pe mesele invitaților socrilor mari, și ceva mai sărăcuț pe cele ale invitaților socrilor mici (așa li s-a părut oaspeților). Părinții mirelui și ai miresei au finanțat #nuntaîmpreună tot evenimentul, aceștia din urmă fiind asigurați că dacă evenimentul se va petrece la Casa Nunții lor (a socrilor mari), costurile vor fi minime, iar mirii nu vor avea decât de câștigat. Așadar au fost invetite mii de euro, energie și timp ca pentru 2-3 nunți ca să se organizeze „nunta anului”: socrii mari cu localul în construcție și cei mici cu banii munciți peste hotare luni întregi. Deci „organizatorul emerit” a avut grijă de toate: ca florile pentru decorări pe lângă local să nu impresioneze pe nimeni dintre nuntași, ca lumina de pe platoul de dans (din ograda localului) să nu se mai aprindă, ca rochia miresei să nu mai ajungă întreagă până dimineața (a tot călact-o peste rochie toată seara) și ca scârba unora să nu mai contenească.

Nu s-a sfârșit nunta de tot (ultimii invitați se pregăteau încă să plece), că socrul mare („cu nuca umflată”) a început a urla că socrul mic i-ar fi adus mafia, hoții, bandiții să le fure banii tinerilor însurăței, și asta după ce socrul mic a tot agățat lustre prin sală cu 2 zile înainte de nuntă, în timp ce soacra mică a tot călcat fețe de masă și a spălat podelele Casei Nunții de i-a mers colbul! Aceștia din urmă ofensați, după multă vorbăraie, certuri, nervi și urletele mirelui (care a prins a-și ieși din minți de-și îmbrâncea până și iubita mireasă), și-au lăsat fiica cu ochii lăcrimând, dar în mținile iubitulu-i soț și au plecat acasă.

Când ar fi să se termine aici istoria, dar „scamatoriile” încă urmau să fie.

A doua zi la zeamă, socrii mici nu s-au arătat la sala de nunți. Ofensați până în adâncul inimii pentru răsplata primită pentru banii investiți și zilele lucrate la local, au decis să rămână acasă, chiar dacă mireasa cu lacrimi în ochi îi ruga să meargă cu ea. De aici istoria e mai tristă și mai întortocheată. Cică pe la miezul nopții, din spusele miresei, s-au luat cu toții la sfadă: socrii ei, mult iubitul ei deja soț, neamurile mirelui prezente la zeamă ș.a. Mireasa avea și ea o prietenă care a venit să se veselească cu dinsa. Urmează culmea: socrul mare și mireasa s-au luat la o ceartă crâncenă, terminându-se cu niște pumni în capul miresei, la propriu! Au bocănit-o amândoi și socrul, și tânărul însurățel, iar la desert a mai sărit „organizatoarea” petrecerii, ex-primărița, mama mirelui cu unghiile spre gâtul miresei: cică le-a spus cuvinte prea urâte ca s-o lase să iasă din local teafără. Noroc de prietena miresei care a apucat-o de braț și, după îmbrânceli și urlete, a scos-o din damnatul local pe biata mireasă cu rochia ruptă, părul smuls din coafură, o unghie ruptă și o inimă bucăți. Când au ajuns la Chișinău, a ridicat toată casa în picioare: toată familia privea îngrozită la ceea ce vedea în fața ei – o mireasă venită de la zeamă într-un hal de parcă a atacat-o o haită de lupi, cu hematome pe corp, cu ochii plânși, umilită și cu comoție cerebrală (asta s-a descoperit câteva ore mai târziu, când au chemat ambulanța).

#politieFrumoasa sărbărtoare s-a sfârșit cu tratament la domiciliu, cu plângere la poliție pentru leziuni corporale, cu niște investiții bune ale părinților rămase pe mâinile businessman-ilor cu localul, cu divorț și cu o nașă (o business lady care cică are o afacere cu geamuri termopan) de vreo 40 de ani care de câteva luni o tot vorbește pe aceeași mireasă în cel mai fără de hal chip. Ce să zici, moldovenii știu să uimească lumea, doar că printr-un mod greșit. Se mirau a doua zi până și polițiștii de întâmplarea din ajun.

P.S. Cel mai grav e că localul care a fost inaugurat o dată cu nunta mirilor pomeniți mai sus, cică a început să activeze și să organizeze nunți, doar că lumea nu știe că aceștia nu au nici o autorizație, nici un document, nici o permisiune și nici condiții adecvate pentru prepararea bucatelor și petrecerea bancheturilor. Viitori miri, aveți grijă pe mâinile cui vă încredințați.
silviazmuncila.wordpress.com

Dragă mireasă, viața merge mai departe și va fi mult mai frumoasă…

Advertisements

One thought on “Romeo și Julieta zilelor noastre: caz real

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s