Și dacă suntem un fel de prevăzători…?

Mulți din voi poate au citit sau au vizionat The Secret (Detaliat despre carte într-un alt post). Scriitorii susțin că putem atrage orice, datorită gândurilor noastre. Universul le poate oferi pe toate, trebuie doar să știm bine ce vrem. Citind cartea și eu m-am întrebat: oare să fie așa? Suntem noi oare capabili cu forța gândurilor noastre să atragem în viața noastră tot ce ne dorim? Un exemplu din carte descrie un tânăr din New York care a vrut să încerce această Lege a atracției și și-a imaginat o pană. Una cu totul deosebită după formă și culori, astfel încât dacă i s-ar fi întâmplat vreodată s-o vadă, să știe că e anume pana pe care și-a imaginat-o și pe care legea atracției i-a adus-o înaintea ochilor. Câteva zile mai târziu, acest tânăr hoinărind pe străzile New York-ului, la intrarea într-un „zgârie nori”, singur neștiind de ce, a aplecat ochii în jos. Minune! La picioarele lui era chiar pana pe care și-o imaginase câteva zile mai devreme!
Hm…exemplul e bun, poate fi și adevărat. Eu mă întreb totuși: e forța gândurilor noastre și imaginea a ceea ce ne dorim care ne scoate în calea vieții aceste dorințe împlinite, sau de la Univers sau de la Dumnezeu avem noi un mic „dar” – de a prevede ceea ce se va întâmpla. Adică, când ne imaginăm ceea ce ne dorim cel mai mult, poate că e o previziune anticipată a ceva ce există cu siguranță în viitorul apropiat (sau îndepărtat), iar pentru noi în prezent e doar imaginea pe care o luăm ca pe o imagine a dorințelor noastre? Poate că ceea ce ne dorim va exista într-adevăr, de asta și ne vine acum în minte sub formă de gânduri și de dorințe…? Un fel de previziune a fiecăruia, de care nu ne dăm seama și pe care n-o explorăm, așa cum se studiază somnul, visele, subconștientul…?