Ray Kluun – O femeie la doctor (Love Life)

Ce minunat e când ai pe cineva care să-ți împartă gândurile și care știe ce carte să-ți împrumute care să-ți placă foarte mult! Draga mea Ana, îți mulțumesc pentru îndemn, cartea într-adevăr mi-a plăcut.

love-life-ray-kluun”Uneori e mai bine să pierzi ceva frumos, decât să nu-l fi avut niciodată”. Cu această expresie a lui Rowwen Heze începe unul din ultimele capitole ale cărții. Uluitor.

O femeie la doctor” cunoscut în întreaga lume ca ”Love Life” (după titlul original ”Komt een vrouw bij de dokter”) e o operă captivantă, m-a înghițit și am citit-o în doar patru zile, eu care obișnuiesc s-o întind cu cărțile pe câteva săptămâni bune. Deși am citit prin bloguri, nu-i ușor de citit așa o operă plină de durere. E o ”love story pentru secolul XXI” cum scrie pe coperta cărții. Și sunt de-acord. În zilele noastre conceptul de familie e ceva mai divers decât cel de 100-200 de ani în urmă. Scriitorul Emilian Galaicu – Păun a spus că ”nu e o carte pe care să vrei neapărat s-o citești, să vorbești despre ea….sau să le-o recomanzi altora”, dar pe mine m-a mișcat până la lacrimi în unele momente și m-a făcut să râd și să chicotesc în altele (Ana Maria Androne Bauman a făcut o traducere extraordinară din limba oleandeză) și o recomand insistent tuturor celor care încă n-au înțeles adevăratele valori ale vieții.E o operă despre dragostea de viață, e exemplul just al expresiei Carpe Diem, e un roman despre iubire ceva mai detașată de conceptul iubirii pe care îl cunoaștem cu toții. Este vorba despre o istorie amănunțită a bolii unei femei, despre gravitatea malatiei sale, despre speranță, despre deznădejde, despre lacrimi și durere, despre iertare și păcat, despre răbdare, tărie de spirit și curajului acestei femei care nu contenește niciodată să glumească, un roman care te învață să prețuiești viața și ”s-o trăiești acum, pentru că nu știi niciodată ce va fi mai târziu”, cum i-a scris eroina fiicei sale, în jurnal.

foto-editura litera
litera.ro

Stijn și Carmen erau o familie modernă, ambii oameni de afaceri, cu companiile lor separate în marketing și publicitate, cu un copil micuț, o fetiță pe nume Luna; doi soți care se distrează prin cluburi, mănâncă în oraș sau comandă mâncare acasă; familie îndestulată, care călătorește des, care are mulți prieteni și serate împreună; o soție exuberantă care găsește cu oricine teme de discuție și pe care o admiră toată lumea, un soț infidel care se distrează la maxim cu diferite femei ș.a.m.d. Așa a fost (se înțelege din roman) până s-a descoperit că soția, Carmen are cancer la sân. Romanul evidențiază și greșelile medicilor în acest sens (mizerabilitatea societății noastre, despre care voi scrie într-un alt articol), care nu i-au depistat malatia la timp, cu jumătate de an în urmă, iar acum e deja prea târziu: tumoarea lui Carmen e prea mare. Se descrie foarte minuțios toate trăirile prin care trec cei doi soți, când află verdictul de la medic, tot ce simt când trec prin perioada chimioterapiei, când li se spune că nu mai au ce-i face la spital, toată greutatea, tristețea, durerea, panica care este în casa lor și în sufletele lor. Unele momente sunt de-a dreptul copleșitoare, când el, soțul, îi tunde părul soției sale, când acesta cade din cauza chimioterapiei, când își ia adio de la sânul ei care îi va fi amputat, când iau cele de pe urmă decizii și momente de adio. Te fac să plângi. Așa am înțeles într-adevăr prin ce trec astfel de familii care au un pe cineva drag bolnav de cancer, care știu că va muri, pe care nu-l pot salva orice-ar face; ce simte bolnavul în asemenea cazuri. Fiind narat din perspectiva lui Stijn, aflăm astfel ce simte și ce gândește un bărbat în asemnea situații. El nu-i nici pe departe soțul perfect, o recunoaște și își simte vina pentru că e un monofob și și-a înșelat dintotdeauna soția, chiar și în această perioadă când ea se apropie de momentul sfârșirii și și-a căutat întotdeauna alinarea înafara casei, în brațele altor femei și mai recent, în amanta sa Roos, cu care avea o relație destul de lungă. diversă de escapadele lui ordinare. Spuneam că e un roman despre iertare, culmea e că soția lui știa despre aventurile sale, și probabil își dădea seama și de relația lui ce dura de un timp, dar l-a iertat mereu deși ura adulterul: ”a iubi înseamnă și a ierta” i-a spus Carmen soțului său. Eu personal nu împart această opinie. Iar dacă romanul reprezintă o ”odă a iubirii”, cum spun criticile, pentru mine e de neînțeles comportamentul lui Stijn neserios și lipsit de scrupule. E totuși un roman despre iubire, pentru că a făcut tot cât a putut și i-a fost alături până în ultimul moment al suflării lui Carmen.

Ray Kluun, 2011
Ray Kluun, 2011

E un roman realist și tragic, pentru că reprezintă varianta romanescă a vieții însăși a scriitorului olandez Ray Kluun, a cărui soție Judith a murit de cancer în 2000, la doar 36 de ani, lăsând în urma ei un soț îndurerat (era ”iubirea vieții mele” cum scrie autorul în roman) și o fetiță de 3 anișori. Romanul a fost scris timp de 3 ani și publicat în 2003. Maniera hazlie cu care autorul descrie toate câte se petreceau cu el înafara bolii soției sale, dar chiar și momentul când Carmen murea dar continua să facă glume dă romanului o nunață plăcută și îl face ușor de citit (așa mi s-a părut mie, cel puțin). Dar extrem de triste momentele de adio și acel Carpe Diem (trăiește-ți clipa) simbolic, pe care Stijn l-a scris pe întreg peretele din sufragerie pentru soția sa.

Autorul și-a continuat istoria, după moartea soției 278260sale, într-un alt roman, ne tradus încă în limba română, întitulat ”The Widower” sau ”De Weduwnaar” în germană (ar fi Văduvul, în română) publicat în 2006, în care pare-se narează viața lui aruncată în cluburi, baruri și printre femei, dar și aventurile cu fiica lui în Australia. Am să-l citesc cu siguranță.

Love Life însă a fost ecranizat în filmul cu același titlu, ieșit pe marile ecrane în 2009, regizat de Reinout Oerlemans, deși n-aș recomanda nici filmul și nici romanul celor sub 18 ani.

În cuvântarea pregătită pentru înmormântarea lui Carmen, Stijn a spus o frază despre ea: ”A ști să te bucuri e o artă a vieții”.

love-life-liebe-trifft-leben-9-rcm0x1920u
lovelife-film.de

Carpe Diem, lume…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s