Când te învăluie lacrimile: bunicii

Azi am rămas surprinsă când am văzut (pe Facebook) un reportaj realizat de Jurnal TV despre bunica mea, despre una din bunicile mele, mai bine zis.

E bătrână, are 90 de ani, a povestit jurnalistului/ei câte ceva din viața ei, și acesta (sau aceasta) a arătat în cele câteva minute istoria ei. E clar că nu poti expune o istorie a unei vieți în 3 minute, dar cel puțin telespectatotul a înțeles ideea, iar noi, nepoții, și părinții noștri ne bucurăm și ne mândrim. Pe mine însă m-au învăluit lacrimile. E bătrână, sărmana, iar noi suntem toți împrăștiați care și încotro, doar câțiva au mai rămas pe lângă ea, câțiva din feciori care au rămas în același sat și Anișoara, nepoțica care o îngrijește, sau Patricia, cea mai micuță dintre nepoței, care are doar 5 ani și care o bucură cu dragostea ei de viață. Ceilalți, însă, au plecat la oraș, peste hotare, în lume… O vizităm rar, după posibilități. Și păcat. Bunicii nu trăiesc veșnic, iar noi realizăm aceste lucruri prea târziu… Dar cred că așa viața a aranjat lucrurile. Situația din țară care ne determină să plecăm. Aceasta, cum am mai scris într-o altă postare, e drama secolului nostru.

Dragi cititori, dacă aveți bunici, părinți, rude apropiate, mai ales pe cei bătrâni, vizitați-i! Îi veți bucura enorm. Sau cel puțin dați-le un telefon. Nu fiți indiferenți!

bunica

http://jurnaltv.md/embed/?10255849

Advertisements