Lolita de Vladimir Nabokov

Îmi doream de mai mult timp să citesc Lolita lui Nabokov, deși nu știam mai nimic despre roman, știam doar că e renumit și

lolita nabokov

că e un roman de dragoste, dar pe parcursul lecturii am tot oscilat de la o extremitate la alta: în sinea mea se amestecau sentimente de repulsie și totodată de acceptare a unei relații pe care mai mulți cititori o consideră mai mult nebună sau nefirească, decât bolnavă. Este vorba despre pasiunea (bolnavă, cum o definește el singur) a unui profesor de limba franceză de circa 40 de ani pentru nimfete (copile în pragul adolescenței) și anume pentru Lolita, o copilă de 12 ani, cu care Humbert întreține relații sexuale timp de 2 ani călătorind prin Statele Unite, până când Lo fuge din spitalul în care era internată cu un oarecare Quilty, un personaj aparent nesemnificativ, dar care a schimbat cursul acestei istorii.

Humbert e profesor de origini franceze stabilit în Statele Unite care datorită circumstanțelor a ajuns găzdaș în casa lui Charlotte Haze, mama Lolitei. Sentimentul său pentru Lolita fusese dragoste de la prima vedere, așa că decise să se căsătorească cu mama copilei pentru a fi alături de nimfeta sa iubită, Lo, când Charlotte i-a declarat iubire. După ce aceasta moare, la scurt timp, într-un accident (cred că este cel mai animat moment di roman, descris într-un mod uimitor de detaliat) acesta devine tutorele legal al copilei, pe care o ia de la școala-internat unde o trimisese Charlotte, pentru a călători prin America și pentru a se afla cât mai departe de ochii celor care l-ar putea judeca.

Dar nu-l putem învinovăți doar pe Humbert chiar dacă pasiunea sa l-a determinat la fapte amorale (pedofilie, sechestru) condamnate de societate, pe de o parte pentru că însăși Lolita a făcut primul pas spre relația lor amoroasă, iar Humbert nu era primul ei partener sexual, iar pe de alta, pentru că o iubea cu adevarat, unde se mai adaugă și starea sa de vinovăție continuă care îl consumă (de mai multe ori admite că preferă să nu fi întreprins nicicând această aventură), pe când ea nu făcea decât să-l manipuleze ca să obțină ce-și dorea, chiar și bani, având un comportament departe de cel al unei copile de 12-14 ani. Desigur că în situația Lolitei e dificil de condamnat comportmentul fetei, dar și de căutat o soluție satisfăcătoare pentru cele întâmplate.

Citind cartea cu prejudecățile pe care le avem fiecare dintre noi, desigur că îl vedem amoral și greșit, iar acțiunile lui Humbert bolnave și revoltătoare, însă dacă încercăm să privim dintr-un alt unghi, romanul prezintă, după părerea criticului italian Pietro Citati, o mare forță romanescă și verbală, e o operă cu o putere expresivă deosebită. Romanul nu prezintă scene scârboase sau cuvinte obscene, deși are un subiect revoltător care în anii ’50 nu era acceptat de edituri pentru a fi publicat, dar o dată apărut în librării a atras atenția cititorilor și la numai câțiva ani a dat naștere primei ecranizări în 1962, în regia lui Stanley Kubrick. A doua datează din 1997, în regia lui Adrian Lyne. Eu am vizionat ediția din 1997 și trebuie să spun că mi-a plăcut și respectă destul de bine firul epic al romanului, accentuând detaliile prezentate în carte; mi-a plăcut și faptul că prezintă frumos și pe alocuri hazliu întîmplările.

03837
Sursa: http://www.virtual-history.com

Romanul a devenit un clasic al secolului XX, care descrie o poveste de dragoste complicată și ciudată; reprezintă jurnalul lui Humbert în care confesează toate cele întîmplate, încheindu-se cu uciderea lui Quilty – personajul din umbră, scriitorul care apare de mai multe ori pe parcursul romanului si care apoi i-a luat-o pe Lolita pentru totdeauna. Soarta personajelor a evoluat în așa del încât Lolita ajunge să se căsătorească la numai 17 ani cu un oarecare Dick, așteptând și un copil când îi scrie lui Humbert să-i împrumute bani, iar Humbert pare că ajunge după gratii, după ce părăsește casa lui Quilty cu mâinile însângerate, jurnalul fiind poate chiar confesiunile la judecată, un manuscris pe care Humbert cere să fie publicat numai după ce Lolita nu va mai fi în viață, aceasta rămânând pentru el un mister nedescoperit, venerată și admirată, purtându-i iubire pînă la sfârșit.

Trebuie să spun că filmul din 1997 mi-a plăcut mai mult decît cartea. Ador toate cărțile pe care le citesc, dar unele precum Lolita de Nabokov, Mîndrie și prejudecată de Jane Austin sau Procesul de Franz Kafka se citesc mai greu, sau cu greu mențin atenția cititorului; și dacă de obicei închid ultima pagină cu tristețe pentru că știu că îmi va lipsi istoria în care am pătruns pe parcursul lecturii, ultima pagină a acestui roman am închis-o cu o oarecare ușurare. La drept vorbind eram nerăbdătoare să văd ecranizarea.

Romanul Lolita, care a provocat atâta scandal cînd a fost publicat în America în 1958, rămâne a fi cea mai cunoscută operă a lui Nabokov pe care scriitorul și academicianul englez Peter Boxall a introdus-o în lista celor 1001 de Cărți de Citit Într-o Viață, iar cotidianul britanic The Guardian l-a clasat pe locul 75 în topul „100 cele mai bune opere”, deci se merită a fi citit pentru subiectul său interesant și particular, chiar dacă e mai dificil de citit datorită puterii expresive a scriitorului, care cu siguranță ne depășește.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s