”Unde crește speranța”

where-hope-growsCât ne costă să fim mai buni? Ce ne face să fim mai buni? Într-o lume plină de invidie, ură, deziluzii, nenoroc, eșecuri și tot feluri de fapte negative nu-i ușor să-ți menții demnitatea și bunul simț, dar anume asta face diferența între așa ziși-i ”răi” și ”buni”. Aspirăm cu toții la succese, la o viață mai bună și, inconștient, la viața după moarte și știm cu toșii de mici copii, din pilde și fabule, că reușesc doar cei ”buni”. Atunci fie ca cel puțin asta să ne fie un îndemn să fim mai buni cu noi înșine, cu cei apropiați, cu cei din jur; să ne oferim o șansă când pare că nu există, să încercăm să călcăm drept când am pășit strâmb; se ne susținem și să ne iubim apropiații; să oferim o mână de ajutor celor care au nevoie – cât de cât, în limitele rezonabilului și ale valorilor noastre. Și atunci și viața pe Pământ ar fi mai pașnică. Și ne-ar fi mai ușor s-o trăim.

Un film de inspirație e ”Where hope grows”. Înglobează aceste idei și îți aduce în primul rând emoții bune când îl vizionezi. Deși trist, are o notă comică care lasă o urmă plăcută, îți reamintește despre valorile fundamentale a unei ființe umane și inspiră să îi îndemni și pe alții să și le reamintească, căci, cum am spus mai sus, poate și lumea ar fi altfel. Schimbarea începe însă de la fiecare din noi.


Recomand. Vizionare plăcută. 🙂

Mizerabila societate a timpurilor noastre

În „Mizerabilii” Victor Hugo a realizat o frescă a societății secolului XIX. În secolul nostru s-a schimbat învelișul superficial, dar nu și esența.

money
sursa foto: incomemagazine.ro

Trăim într-o societate stricată, indiferent cărui stat aparține. Societatea o creăm noi, oamenii, deci n-are importanță dacă e în Moldova, România, Italia sau America. E la fel. Totul e dirijat de bani. Oamenii au uitat de valorile spirituale și morale, e banul care orientează vectorul fiecăruia. Începând de la „cei mai de sus” și terminând cu familiile ordinare. Nu-i o noutate pentru nimeni că cei de la guvernare fură ziua în amiaza mare și nici nu clipesc din ochi. Își deschid firme fantome pe conturile cărora transmit milioane și care pe urmă „dau faliment” sau chipurile fac câte ceva pentru societate, investind câteva milioane în drumuri, autostrăzi, apeducte noi etc. etc. și restul – cea mai mare parte a sumelor – merge în buzunarile „celor de sus”. Asta în Europa. În Moldova nici asta nu se face. Pur și simplu se fură bani. Tot ei, cei cu capitale, dictează regulile pieții jucând cu banii și viețile oamenilor. Și asta la nivel global. Continue reading “Mizerabila societate a timpurilor noastre”

Drama secolului XXI

drama sec. XXIDacă în secolele trecute lumea se confrunta cu malatii și războaie, drama secolului nostru, abia început, reprezintă migrațiile peste hotare. Despărțirea părinților de copii și a copiilor de părinți. Fie că pleacă primii ca să le poată oferi un viitor mai bun copiilor, fie că cei vârsnici rămân singuri cu gândul la copiii lor, plecați ca să-și găsească un drum mai bun în viață. Așa mi-am petrecut și eu zilele astea părinții, care au plecat amândoi departe-departe, dincolo de ocean.  Suntem bucuroși de unele posibilități, dar întristați de dor și despărțire. Nu-i ușor când mama și tata pleacă de-acasă. Rămâne casa lor goală, stă neatins computerul tatălui, se usucă și mor florile mamei… Iar copiii, copiii trebuie să fie tari, pentru că așa au spus părinții. Și ei încearcă din răsputeri să fie tari și să zâmbească când îi petrec la aeroport, sau la gară, le flutură din mână când își iau rămas bun cu privirile, apoi se întorc pustiiți și triști acasă, în casa goală, Continue reading “Drama secolului XXI”

Un om bun

Bajrangi-movie 2015Sa fii un om bun, dar bun în adevăratul sens al acestei expresii, nu-i ușor. Să fii milostiv, generos, statornic nu-i ușor. E mai ușor sp fugi, să minți, să te ascunzi, să ai de cțștigat, decât să fii cinstit, să lupți pân la umră, să înduri, să aștepți, să te supui. Doar un suflet puternic e în stare să se supună de bună voie acestor chinuri în numele dreptății, a adevărului, a binelui. Câți din noi ar face-o? Noi toți în primul rând ne gândim la noi și la cei dragi nouă, la binele și prosperitoatea noastră și a celor dragi nouă. Nu ne pasă de greutățile altora atât timp cât asta nu e atinge pe noi și pe cei dragi nouă. Câți din noi ar pleca la capătul pământului, ar trece prin ape sau foc ca să ajute pe cineva, pur și simplu, pentru binele cuiva? Câți din noi ar da, ar lăsa sau ar risca cu tot pentru cineva? Sunt niște semne de întrebare pe care omenirea întreagă ar trebui să și le pună. Continue reading “Un om bun”

Și dacă suntem un fel de prevăzători…?

silvia's blogMulți din voi poate au citit sau au vizionat The Secret (Detaliat despre carte într-un alt post). Scriitorii susțin că putem atrage orice, datorită gândurilor noastre. Universul le poate oferi pe toate, trebuie doar să știm bine ce vrem. Citind cartea și eu m-am întrebat: oare să fie așa? Suntem noi oare capabili cu forța gândurilor noastre să atragem în viața noastră tot ce ne dorim? Un exemplu din carte descrie un tânăr din New York care a vrut să încerce această Lege a atracției și și-a imaginat o pană. Una cu totul deosebită după formă și culori, astfel încât dacă i s-ar fi întâmplat vreodată s-o vadă, să știe că e anume pana pe care și-a imaginat-o și pe care legea atracției i-a adus-o înaintea ochilor. Câteva zile mai târziu, acest tânăr hoinărind pe străzile New York-ului, la intrarea într-un „zgârie nori”, singur neștiind de ce, a aplecat ochii în jos. Minune! La picioarele lui era chiar pana pe care și-o imaginase câteva zile mai devreme!
Hm…exemplul e bun, poate fi și adevărat. Eu mă întreb totuși: e forța gândurilor noastre și imaginea a ceea ce ne dorim care ne scoate în calea vieții aceste dorințe împlinite, sau de la Univers sau de la Dumnezeu avem noi un mic „dar” – de a prevede ceea ce se va întâmpla. Adică, când ne imaginăm ceea ce ne dorim cel mai mult, poate că e o previziune anticipată a ceva ce există cu siguranță în viitorul apropiat (sau îndepărtat), iar pentru noi în prezent e doar imaginea pe care o luăm ca pe o imagine a dorințelor noastre? Poate că ceea ce ne dorim va exista într-adevăr, de asta și ne vine acum în minte sub formă de gânduri și de dorințe…? Un fel de previziune a fiecăruia, de care nu ne dăm seama și pe care n-o explorăm, așa cum se studiază somnul, visele, subconștientul…?

Cele mai bune idei despre viață din “Living, Loving and Learning” – L. Buscaglia

Living Loving and Learning - Vivere Amare Capirsi - Leo BuscagliaÎn unul din articolele anterioare am promis că am să revin cu niște lecții pentru viață de la renumitul scriitor și profesor Leo Buscaglia. A scris cărți excepționale în care vorbește despre iubire, despre iubirea și respectul în primul rând față de sine însuți, față de cei din jur, față de natură, de lume. Cărțile lui sunt în stare să schimbe viziunea despre viață a multor persoane, reprezentând (precum “Living Loving and Learning“) un conglomerat de monologuri pe care scriitorul le scria și le vorbea în timpul lecțiilor sale publice la diferite școli, universități, adunări și chiar la tv, atunci când era în viață, și care au fost publicate ceva mai târziu. Eu am citit cartea în limba italiană (“Vivere, Amare, Capirsi“, în română ar fi ceva de genul “Trăiește, Iubește, Cunoaște”), pentru că în română, din cercetările mele online, am înțeles că nu este tradusă. Păcat, vorbitorii de limbă română pierd multe lucruri. Și păcat că asemenea literatură nu se studiază la școali și universități – ar contribui mult la dezvoltarea eului lăuntric și al personalității tinerilor.
Mi-am selectat deci niște idei care mi-au plăcut foarte mult și am decis să le traduc și să le împărtășesc celor dragi, prietenilor mei și cititorilor acestui blog, idei, cum spune o amică, extraordinare! Continue reading “Cele mai bune idei despre viață din “Living, Loving and Learning” – L. Buscaglia”

Epistolă niciodată citită

Fericiți sunt acei care au sau au avut în școală, la universitate etc. un profesor minunat de limbă și literatură. Eu am avut o profesoară minunată. Datorită ei am prins gustul cititului. Fericiți sunt acei a căror părinți îi îndeamnă să citească. Și fericiți sunt acei care citesc cărți bune, de unde au ce învăța pentru ei înșiși.
Deși profesoara noastră de limbă și literatură a făcut tot ce-i stătea în puteri să ne ofere cât mai multe învățături din literatură, sistemul nostru de învățământ nu prevede să ofere elevilor și studenților oportunitatea de a cunoaște, de a citi, de a afla despre cărți bune, care să le ofere niște idei pentru viață, pentru fericire, pentru iubire, pentru succes.

Zilele astea am sfârșit de citit o carte pur și leo buscagliasimplu formidabilă! Leo Buscaglia m-a absorbit în cartea sa chiar din primele rânduri și am întors ultima pagină cu multă tristețe, pentru că nu vroiam să mă despart de această mică doză de bunătate, liniște și iubire pe care o savoram în fiecare seară înainte de somn – “Living, Loving and Learning” – o traducere la prima vedere ar fi: “Trăind, Iubind și Învățând”. Continue reading “Epistolă niciodată citită”

Scrisorile pe care le recitești mereu

    Nu știu dacă mai scrie cineva scrisori in ziua de azi, cu toate tehnologiile de care dispunem. Eu, ceva ani în urmă, am scris scrisori, de dragoste, și am primit una foarte emoționantă de la soțul meu, care pe atunci îmi era iubit.IMG_5260

Eu eram in SUA, el de partea astlaltă a oceanului. Eu îi mai trimisesem scrisori, știam că le va păstra și conținutul lor va rămâne mereu undeva printre lucrurile lui. Așa îmi venea mai ușor să exprim tot ce simțeam (povestea noastră e foarte interesantă, dar nu o voi relata aici, e plină de trăiri și de asta aveam ce să scriu în scrisorile mele către el). Și mi-a scris deci și el una. A fost o surpriză enormă pentru mine, care m-a făcut să-mi licărească ochii de emoție, exact așa cum mi-a scris în acele rânduri: știa că așa va fi; o scrisoare care mi-a dat putere să rezist acolo, departe de el. Continue reading “Scrisorile pe care le recitești mereu”