Pe la bibliotecă

Vreau să înțelegeți din start că nu e o laudă sau o critică, e un apel subtil la autoritățile noastre și sper că vreodată cineva dintre ei va asculta și tânăra generație. Nu strălucește nici sistemul de aici, la drept vorbind, într-o altă postare am să vă vorbesc despre sistemul sanitar pe care am avut nenorocul să îl cunosc personal.

Ăână când să ne întoarcem la bibliotecă. În ultima vreme am drum la biblioteca des, pe lângă studiile obișnuite e și timpul pentru cercetările pentru teza de master, așa că știți cum e… M-am obișnuit deja cu sistemul bibliotecar de aici, de la Padova. Există site-ul catalogului universității care poate fi cercetat pe loc, la calculatoarele puse la dispoziție pentru a localiza cartea de care ai nevoie, sau poate fi cercetat și acasă, iar la bibliotecă te duci cu numărul de localizare și îți cauți materialul. Unele pot fi împrumutate la domiciliu pe o lună, de obicei; altele pot fi consultate doar pe loc, căci biblioteca dispune adesea de 1-2 copii și dacă sunteți 40 de studenți care aveți nevoie de același manual în același timp atunci păzea! Poți desigur să faci fotocopii, deși după regulament e încălcare a dreptului de autor. Păi când un manual costă 20-40€ cum să nu-l încalci?

Azi dimineață eram într-o aripă a bibliotecii ceva mai veche și analizam dulapurile care se asemănau uimitor cu ale noastre de la USM: aceleași cartele înăuntru în care găsești autorul, titlul, indicele etc. Doar că această aripă e ca un muzeu, iar dulapurile sunt păstrate ca amintire a vremurilor de demult. Eu n-am mai fost de vreo 3 ani pe la bibliotecile de la USM, dar sunt aproape sigură ca la noi vechea sistemă de căutare a cărților e încă actuală. Țin minte în sala de lectură în blocul central erau 2 calculatoare pe care le utilizau bibliotecarele sau studenții pentru Facebook si Wikipedia. Sper să mă greșesc, dar mi-e frică că în cel mai bun caz avem un calculator în fiecare bibliotecă pe care îl utilizează neîndemânatic bibliotecara, iar studenții nu au decât să stea la coadă până când îi ajunge rândul să se informeze. Sper că mai sunt studenți care au răbdare să stea la coadă, care au dorința să mai facă cercetări. Hai, dragilor, că „răbdarea-i din rai!”

Advertisements

Când te învăluie lacrimile: bunicii

Azi am rămas surprinsă când am văzut (pe Facebook) un reportaj realizat de Jurnal TV despre bunica mea, despre una din bunicile mele, mai bine zis.

E bătrână, are 90 de ani, a povestit jurnalistului/ei câte ceva din viața ei, și acesta (sau aceasta) a arătat în cele câteva minute istoria ei. E clar că nu poti expune o istorie a unei vieți în 3 minute, dar cel puțin telespectatotul a înțeles ideea, iar noi, nepoții, și părinții noștri ne bucurăm și ne mândrim. Pe mine însă m-au învăluit lacrimile. E bătrână, sărmana, iar noi suntem toți împrăștiați care și încotro, doar câțiva au mai rămas pe lângă ea, câțiva din feciori care au rămas în același sat și Anișoara, nepoțica care o îngrijește, sau Patricia, cea mai micuță dintre nepoței, care are doar 5 ani și care o bucură cu dragostea ei de viață. Ceilalți, însă, au plecat la oraș, peste hotare, în lume… O vizităm rar, după posibilități. Și păcat. Bunicii nu trăiesc veșnic, iar noi realizăm aceste lucruri prea târziu… Dar cred că așa viața a aranjat lucrurile. Situația din țară care ne determină să plecăm. Aceasta, cum am mai scris într-o altă postare, e drama secolului nostru.

Dragi cititori, dacă aveți bunici, părinți, rude apropiate, mai ales pe cei bătrâni, vizitați-i! Îi veți bucura enorm. Sau cel puțin dați-le un telefon. Nu fiți indiferenți!

bunica

http://jurnaltv.md/embed/?10255849

Alegeri prezidențiale R.Moldova 30 octombrie

Dragi cititori,

De astă dată mă voi abate puțin de la temele pe care le abordez în postările mele și am să mă adresez către toți cei care citesc aceste rânduri, ca un simplu cetățean.

A mai rămas o săptămână până la alegerile președintelui în R. Moldova, care vor avea loc duminica viitoare, pe 30 octombrie 2016. Vreau doar să vă rog să nu fiți indiferenți, ci să mergeți să votați. Dar înainte de asta să citiți câte ceva în presă sau pe internet (cei care sunteți mai în vârstă, rugați copiii sau nepoții să vă citească ceva informații, ca să puteți lua o decizie corectă). E timpul să se schimbe ceva în țărișoara asta, că se scufundă în mizerie și nu mai poate continua așa.

Nu fac niciun fel de propagandă electorală, ferească Sfântul, că bandiții noștri de la putere nici nu știu de existența blogului meu, presupun. Vreau doar să vă trezesc un pic la realitate! Continue reading “Alegeri prezidențiale R.Moldova 30 octombrie”

Despre studiile în Europa

Studiile în Italia

Dacă tot Italia e țară membră (fondatoare) a UE, aș vrea să mă împart cu ceva impresii despre studiile de aici.

Padova Palazzo LivianoAcum e perioada examenelor ca peste tot, cred că. Sistemul de învățământ aș spune că nu se deosebește foarte mult de al nostru (aceleași lecții frontale, pentru unele cursuri poate sunt și seminare – nu știu, pentru că eu nu am avut niciunul de când studiez aici – profesorii sunt foarte dispuși în timpul lecțiilor, veșnic disponibili pentru întrebări și greu de găsit în timpul examenelor, iar despre atitudinea diferită din această perioadă n-are rost să vorbesc…), doar că sunt ceva caracteristici diverse: lecțiile frontale se bazează în mare parte pe prezentări power point, studenții sunt ceva mai degajați decât prin părțile noastre, deși nu cu mult; unii dintre ei sunt la fel de copilăroți ca la liceu, alții destul de dornici de carte și – noutate pentru mine – examenele se practică și oral, nu doar în scris cum suntem obișnuiți acasă. Așa că se studiază tot semestrul (studenții sunt liberi să frecventeze sau nu, cel puțin la master) apoi se prezintă la examen. Continue reading “Despre studiile în Europa”

Despre trenurile italiene…

Uneori mă mir de societatea italiană, ca țară europeană care încurajează dreptatea, justiția, democrația și bunul simț.

trenurile in italiaCeva zile în urmă mergeam în tren. Un cuplu de turiști, draguți, amabili și manierați din câte am văzut. Se apropie controlorul de bilete și auzindu-i vorbind în engleză s-a orientat direct către ei (se vede că știu ei deja către cine să se îndrepte). Le-a cerut biletele, tinerii i le-au arătat, doar că nu erau validate în boxele speciale din stații, unde se introduce biletul înainte de a urca la bord. E o regulă desigur, dar orice regulă are și o excepție. Sunt și cazuri în care aceste excepții se aplică, dar nu și în cazul tinerilor în călătorie prin Italia. Veneau de la Venezia și mergeau la Verona. Controlorul, o blondă de vreo 30 de ani, puțin amabilă, le-a spus: pentru că biletele nu erau validate vor trebui să plătească o amendă în valoare de 30€ fiecare. Biletul costa 8 și ceva.

După mine, nu cred că acei tineri aveau să călătorească pe aceelași itinerar, cu aceleași bilete. Putea să le însemne biletele ca ”verificat” și atât, dar nu… Sărmanii au trebuit Continue reading “Despre trenurile italiene…”

Cuvintele mele te vor pune pe gânduri…

71Între pauza dintre ore m-am așezat în parc să citesc. E extrem de plăcut primăvara în parc, indiferent unde suntem. Îți dai seama că natura se trezește la viață, soarele încălzește ușor, o briză primăvăratică îți dă câte un tremurici și miroase a verdeață. După o iarnă lungă și rece acest miros e mai plăcut ca niciodată. Din toate părțile zboară puf (că o fi de la plopi, nu știu); părinți cu copilași care sar în aer după puf sau după hulubi. O priveliște pacifică, văzând că eram în centrul orașului și din toate părțile traficul necontenit de transport  se tot făcea auzit. Mulțumită că am găsit o bancă la soare, citeam ”Il tribunale degli eretici” (despre care am să vă povestesc într-o altă postare). Răsfoind paginile cărții observ un hulubaș trecând pe lângă picioarele mele. Capul sur întunecat, gâtul verde strălucitor, pieptul alb, iar aripile negre. Îl priveam fără să mă mișc ca să nu-l sperii și ca să-l pot admira până își ia zborul. Privesc cum se mișcă încetișor pe lângă picioarele mele, șchiopătând. Mă uit la piciorușele lui roșii…unul avea 2 degete în loc de trei, iar celălalt avea doar unul. Mi-au venit lacrimile, și îmi vin și acum când îmi amintesc, cu greu le-am înăbușit. Sărmanul hulubaș… nu știu dacă așa a ieșit el din ou sau i-a făcut cineva ceva, dar m-a întristat nespus.
Bietele animale, schilodite de mediul în care trăiesc…

Bruxelles – inima Europei

Recentele atentate teroriste care au avut loc în capitala europeană, Bruxelles, au lăsat și de astă dată, cred că, toată lumea cu respirația oprită, la fel ca în noiembrie când același lucru s-a întâmplat la Paris. Aceste lucruri ne îngrozesc și ne inhibă, transformându-ne într-un conglomerat de ființe umane care au frică să se mai miște, să mai călătorească, să migreze.
brussels-airport zaventemCând îmi amintesc că doar cu 2-3 săptămâni în urmă l-am vizitat și eu, același aeroport Zaventem, aglomerat de lume de toate rasele și naționalitățile, de mame cu prunci în brațe, de copii zburdând, de tineri, adulți și bătrâni cu bagaje și de oameni înarmați cu automate, care așa și nu au depistat teroriștii…, am trecut prin aceeași stație de metro Maelbeek, unde au coborât și au urcat concomitent sute de persoane… Trist… Pe mine și pe soțul meu, ne-a păzit Dumnezeu Continue reading “Bruxelles – inima Europei”

Mizerabila societate a timpurilor noastre

În „Mizerabilii” Victor Hugo a realizat o frescă a societății secolului XIX. În secolul nostru s-a schimbat învelișul superficial, dar nu și esența.

money
sursa foto: incomemagazine.ro

Trăim într-o societate stricată, indiferent cărui stat aparține. Societatea o creăm noi, oamenii, deci n-are importanță dacă e în Moldova, România, Italia sau America. E la fel. Totul e dirijat de bani. Oamenii au uitat de valorile spirituale și morale, e banul care orientează vectorul fiecăruia. Începând de la „cei mai de sus” și terminând cu familiile ordinare. Nu-i o noutate pentru nimeni că cei de la guvernare fură ziua în amiaza mare și nici nu clipesc din ochi. Își deschid firme fantome pe conturile cărora transmit milioane și care pe urmă „dau faliment” sau chipurile fac câte ceva pentru societate, investind câteva milioane în drumuri, autostrăzi, apeducte noi etc. etc. și restul – cea mai mare parte a sumelor – merge în buzunarile „celor de sus”. Asta în Europa. În Moldova nici asta nu se face. Pur și simplu se fură bani. Tot ei, cei cu capitale, dictează regulile pieții jucând cu banii și viețile oamenilor. Și asta la nivel global. Continue reading “Mizerabila societate a timpurilor noastre”